Login | Intreaba un avocat | Recomanda | Discutii | Anunturi
Codul Familiei din 1993
Versiune actualizata la 2007
Text preluat din Indaco Lege
Atentie!
Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte
ce au suferit numeroase modificari de-a lungul timpului dar care nu au
fost republicate in Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face
referire in nici un document oficial ele avand numai un caracter
informativ. In caz contrar, Indaco Systems isi declina raspunderea
pentru orice consecinte juridice ar putea genera.
___________
Text actualizat la data de 02.11.2007 avandu-se in vedere urmatoarele acte:
O.U.G. nr. 25/1997
Legea nr. 23/1999
Decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale
Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Lege nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei
In temeiul art. 3 din Legea nr. 119/1996, denumirea "delegat de stare
civila" a fost inlocuita cu denumirea "ofiter de stare civila"
NOTA:
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie
1953, modificat si completat prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956 si
republicat in B.Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956.
Art. 1
In Romania statul
ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si
sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.
Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii.
Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti.
In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.
Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.
Art. 2
Relatiile de familie
se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care
sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.
Titlul I - Casatoria
Capitolul 1 - Incheierea casatoriei
Art. 3
Numai casatoria
incheiata in fata ofiterului de stare civila da nastere drepturilor si
obligatiilor de soti prevazute in prezentul cod.
Art. 4
Varsta minima de casatorie este de optsprezece ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de
saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu
incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu
autorizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.
Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in
imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt
parinte este suficienta.
Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata
incuviinta casatoria, este necesara incuviintarea persoanei sau a
autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 288/2007.
Art. 5
Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita.
Art. 6
Este oprita
casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie
colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie
colaterala de gradul al patrulea poate fi incuviintata de Comitetul
executiv al Consiliului popular al municipiului Bucuresti sau al
judetului2) in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi
are domiciliul.
___________
2) Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii
judetene si primarii potrivit Legii administratiei publice locale nr.
69 din 26 noiembrie 1991.
Art. 7
Este oprita casatoria:
a) intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta;
c) intre cei infiati de aceeasi persoana. Pentru motive temeinice,
casatoria intre persoanele prevazute la lit. b) si c) de mai sus poate
fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 2.
Art. 8
In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa.
Art. 9
Este oprit sa se
casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este
lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul
faptelor sale.
Art. 10
Casatoria nu se
va incheia daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc
starea sanatatii lor. In cazul in care, prin lege speciala, este oprita
casatoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile
acelei legi.
Art. 11
Casatoria se
incheie in fata ofiterului de stare civila al Consiliului popular al
comunei, orasului, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti,
in cuprinsul caruia se afla domiciliul sau resedinta oricaruia dintre
viitorii soti.
Art. 12
Cei care vor sa
se casatoreasca vor face, personal, declaratia de casatorie le
serviciul de stare civila la care urmeaza a se incheia casatoria.
Daca unul dintre viitorii soti nu se afla in localitatea unde
urmeaza a se incheia casatoria, el va putea face declaratia de
casatorie in localitatea unde se afla, la serviciul de stare civila,
care o va transmite, din oficiu si fara intarziere, serviciului de
stare civila competent pentru incheierea casatoriei.
Art. 13
In declaratia de
casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista nici o piedica legala
la casatorie. Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta
dovezile cerute de lege.
Art. 131
In aceeasi zi cu
primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune
publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special
amenajat, la sediul primariei unde urmeaza sa se incheie casatoria.
Extrasul din declaratia de casatorie va cuprinde, in mod
obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti,
precum si instiintarea ca orice persoana poate face opunere la
casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 23/1999.
Art. 14
Orice persoana
poate face opunere la casatorie, daca exista o piedica legala ori daca
alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.
Opunerea la casatorie se va face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care ea se intemeiaza.
Art. 15
Ofiterul de stare
civila va refuza sa constate incheierea casatoriei daca, in temeiul
verificarilor ce este dator sa faca, al opunerilor primite sau al
informatiilor ce are, gaseste ca cerintele legii nu sunt indeplinite.
Art. 16
Casatoria se
incheie prin consimtamantul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sa
fie prezenti impreuna, insotiti de doi martori, la sediul primariei,
pentru a-si da consimtamantul personal si in mod public in fata
ofiterului de stare civila.
Cu toate acestea, in cazurile aratate de legea speciala,
ofiterul de stare civila va putea incheia casatoria si in afara
sediului serviciului de stare civila, cu respectarea conditiilor
prevazute in alin. 1.
___________
Alineatul 1 a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 23/1999.
Art. 17
Ofiterul de stare
civila, luand consimtamantul viitorilor soti, va intocmi, de indata, in
registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza
de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 23/1999.
Art. 18
Casatoria nu poate
fi dovedita decat prin certificatul de casatorie, eliberat pe baza
actului intocmit in registrul actelor de stare civila.
Capitolul 2 - Nulitatea casatoriei
Art. 19
Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 131 si 16.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 23/1999.
Art. 20
Casatoria incheiata
impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata
nula daca, intre timp acela dintre soti care nu avea varsta ceruta
pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil
sau a ramas insarcinata.
Art. 21
Casatoria poate
fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin
eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie
sau prin violenta.
Anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al
carui consimtamant a fost viciat, in termen de sase luni de la
incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.
Art. 22
In cazul in care
sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta,
hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria cea noua ramane
valabila.
Prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii.
Art. 23
Sotul care a fost
de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata,
pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane
definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila.
Declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in privinta
copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.
Art. 24
In cazul prevazut
in art. 23 alin. 1, cererea de intretinere a sotului de buna-credinta
si raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin
asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.
Tot astfel, in cazul prevazut in art. 23 alin. 2 se vor aplica,
prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort, in ce priveste
drepturile si obligatiile dintre parinti si copii.
Capitolul 3 - Efectele casatoriei
Sectiunea I - Drepturile si obligatiile personale ale sotilor
Art. 25
Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie.
Art. 26
Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria.
Art. 27
La incheierea
casatoriei, viitorii soti vor declara, in fata ofiterului de stare
civila, numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie.
Sotii pot sa-si pastreze numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 28
Sotii sunt obligati sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat.
Daca sotii s-au invoit sa poarte in timpul casatoriei un nume
comun si l-au declarat la incheierea casatoriei potrivit dispozitiilor
art. 27 din codul de fata, fiecare dintre soti nu va putea cere
schimbarea acestui nume, pe cale administrativa, decat cu
consimtamantul celuilalt sot.
Sectiunea II - Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor
Art. 29
Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei.
Art. 30
Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Orice conventie contrara este nula.
Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
Art. 31
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat
sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi
comune;
e) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa,
manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele
artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte
asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Art. 32
Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune;
b) obligatiile ce au contractat impreuna;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul
dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au
sporit bunurile comune ale sotilor.
Art. 33
Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului
debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor
comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
In acest din urma caz, bunurile atribuite prin impartire fiecarui sot devin proprii.
Art. 34
Creditorii vor putea urmari si bunurile proprii ale sotilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.
Art. 35
Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este
socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici
unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau
o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are
consimtamantul celuilalt sot.
Art. 36
La desfacerea
casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii
acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune,
va hotari instanta judecatoreasca.
Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai
o parte dintre ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in
timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.
Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt
bunuri comune.
Capitolul 4 - Desfacerea casatoriei
Art. 37
Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei.
Casatoria se poate desface prin divort1).
___________
1) Art. 37 alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 38
Instanta
judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand,
datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav
vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la
incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea
locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.
Art. 39
Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.
Fata de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale casatoriei
inceteaza de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort
pe marginea actului de casatorie sau de la data cand ei au cunoscut
divortul pe alta cale.
Art. 40
La desfacerea
casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art.
27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot,
sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei.
Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin
hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sa
incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei invoieli intre soti.
Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat
incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea
inainte de casatorie.
Art. 41
Pana la desfacerea casatoriei in conditiile prevazute de art. 39, sotii isi datoreaza intretinere.
Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie
din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie,
ori in timpul casatoriei; el are drept la intretinere si atunci cand
incapacitatea se iveste in decurs de un an de la data desfacerii
casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari
in legatura cu casatoria.
Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi
stabilita pana la o treime din venitul net din munca al sotului obligat
la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele
celui ce urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu
intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul
net din munca al sotului obligat la plata.
Cand divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti,
acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decat timp de un an
de la desfacerea casatoriei.
In toate cazurile, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o primeasca.
Art. 42
Instanta
judecatoreasca va hotari, odata cu pronuntarea divortului, caruia
dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop,
instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama
de interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au
implinit varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii,
daca va fi incredintat tatalui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude
ori unor alte persoane, cu consimtamantul acestora, sau unor institutii
de ocrotire.
Totodata, instanta judecatoreasca va stabili contributia
fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si
pregatire profesionala a copiilor.
Invoiala parintilor privitoare la incredintarea copiilor si la
contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare,
invatatura si pregatire profesionala a acestora va produce efecte numai
daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca.
Art. 43
Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la aceasta drepturile parintesti.
Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei
institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre
parinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l
reprezenta sau de a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de
ocrotire sociala careia i s-a incredintat copilul va avea fata de
acesta numai drepturile si indatoririle ce revin parintilor privitor la
persoana copilului. Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul,
pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de
a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui
profesionala.
Art. 44
In cazul
schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a
copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a
autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta
judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si
obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si
copii.
Modificarea masurilor luate potrivit dispozitiilor art. 42 alin.
1 si 2 se va face cu paza cerintelor prevazute de acele dispozitii.
Titlul II - Rudenia
Capitolul 1 - Dispozitii generale
Art. 45
Rudenia este
legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau
pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.
In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in al doilea in
linie colaterala. Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau
descendenta.
Art. 46
Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor; astfel, fiul si
tatal sunt rude de gradul intai, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de
gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la
una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana
la cealalta ruda; astfel fratii sunt rude in gradul al doilea, unchiul
si nepotul in gradul al treilea, verii primari in gradul al patrulea.
Capitolul 2 - Filiatia
Sectiunea I - Filiatia fata de mama
Art. 47
Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii.
Ea se dovedeste prin certificatul constatator al nasterii.
Art. 48
Daca nasterea nu a
fost inregistrata in registrul de stare civila ori daca copilul a fost
trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti,
mama poate recunoaste pe copil.
Recunoasterea se poate face fie prin declaratie la serviciul de
stare civila, fie printr-un inscris autentic, fie prin testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Art. 49
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Art. 50
In cazul in care,
din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face
prin certificatul constatator al nasterii, ori in cazul in care se
contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al
nasterii, dovada filiatiei fata de mama se poate face in fata instantei
judecatoresti prin orice mijloc de proba.
Art. 51
Copilul nu poate
reclama o stare civila contrara aceleia care rezulta din certificatul
de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat.
De asemenea, nimeni nu poate contesta starea civila a copilului
care are folosirea unei stari civile conforme cu certificatul sau de
nastere.
Art. 52
Actiunea pentru
stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului; ea poate fi
pornita de reprezentantul legal, in cazul in care copilul este minor
sau pus sub interdictie.
Dreptul de a porni actiunea pentru a stabili filiatia fata de
mama nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea
pornita de acesta.
Actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.
Actiunea nu se prescrie in timpul vietii copilului.
Sectiunea II - Filiatia fata de tata
Art. 53
Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.
Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea
casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in
timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat
intr-o noua casatorie.
Dispozitiile art. 51. sunt aplicabile si situatiilor prevazute in prezentul articol.
Art. 54
Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.
Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita de oricare
dintre soti, precum si de catre copil; ea poate fi continuata de
mostenitori.
Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului;
daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale.
Mama sau copilul introduce actiunea impotriva sotului mamei;
daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor
lui.
Daca titularul actiunii este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de tutore.
Mama copilului va fi citata in toate cazurile in care nu formuleaza ea insasi actiunea.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 288/2007.
Art. 55
Actiunea in
tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data
nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la
care a luat cunostinta de nasterea copilului.
Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii
copilului, acesta o poate porni intr-un termen de 3 ani de la data
majoratului sau.
Reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 288/2007.
Art. 56
Filiatia fata de tata se stabileste, in afara de cazurile prevazute in art. 53, prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.
Art. 57
Copilul conceput si
nascut in afara de casatorie poate fi recunoscut de catre tatal sau;
dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat
descendenti firesti.
Recunoasterea se face prin declaratie facuta la serviciul de
stare civila, fie odata cu inregistrarea nasterii, fie dupa aceasta
data; recunoasterea poate fi facuta si prin inscris autentic sau prin
testament.
Recunoasterea, chiar facuta prin testament, nu se poate revoca.
Art. 58
Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
Daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau
de descendentii acestuia, dovada paternitatii este in sarcina autorului
recunoasterii sau a mostenitorilor sai.
Art. 59
Actiunea in
stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se
porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de
reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece
asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de
acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
Art. 60
Actiunea in
stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de mama
intr-un termen de un an de la nasterea copilului.
Daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. 1, un copil a pierdut
calitatea de copil din casatorie prin efectul unei hotarari
judecatoresti, termenul de un an pentru pornirea actiunii in stabilirea
paternitatii din afara casatoriei va curge de la data cand acea
hotarare a ramas definitiva.
In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca
acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va
curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.
Actiunea apartinand copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 288/2007.
- Alineatul (3) a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 288/2007.
Art. 61
Timpul cuprins
intre a trei sute si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului
este timpul legal al conceptiunii. El se socoteste de la zi la zi.
Sectiunea III - Situatia legala a copilului
Art. 62
Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor.
Daca parintii nu au un nume de familie comun, copilul va lua
numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest
caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va
declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In
lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul
copilului va hotari, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele
unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 63
Copilul din afara
casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau prin
hotarare judecatoreasca are, fata de parinte si rudele acestuia,
aceeasi situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie.
Art. 64
Copilul din afara
casatoriei dobandeste numele de familie al aceluia dintre parinti fata
de care filiatia a fost mai intai stabilita.
In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de
celalalt parinte, instanta judecatoreasca va putea da incuviintarea
copilului sa poarte numele acestuia din urma.
In cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti, se aplica dispozitiile art. 62 alin. 2.
Art. 65
Daca filiatia
copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti,
incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de
crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se vor hotari
potrivit dispozitiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin
asemanare.
Capitolul 3 - Adoptia
__________
Capitolul III cuprinzand art. 66-85 a fost abrogat prin art. 27 din O.U.G. nr. 25/1997.
Capitolul 4 - Obligatia de intretinere
Art. 86
Obligatia de
intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care
infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si
surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie,
neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a
munci.
Descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.
Art. 87
Sotul care a
contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa
continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa
numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in
nevoie.
Copilul va putea fi obligat sa dea intretinere celui care l-a
intretinut timp de zece ani, astfel cum se arata in alineatul
precedent.
Art. 88
Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004.
Art. 89
Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii isi datoreaza intretinerea inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea
ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi
ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;
c) cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.
Art. 90
In cazul in care
mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sunt obligate sa
intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii,
proportional cu mijloacele ce au.
Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii,
el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva
unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce
impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.
Art. 91
In cazul in care
cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace
indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui ce o cere, instanta
judecatoreasca va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la
intretinere sa o completeze, in ordinea stabilita de art. 89.
Art. 92
Cand cel obligat
nu poate presta, in acelasi timp, intretinerea tuturor celor care sunt
in drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile
fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa
se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta
intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest
caz instanta va hotari, totodata, modul in care se va imparti
intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.
Art. 93
Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani.
Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.
Art. 94
Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.
Instanta judecatoreasca va putea mari sau micsora obligatia de
intretinere sau a hotari, incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele
celui care da intretinerea sau nevoia celui ce o primeste.
Cand intretinerea este datorata de parinte sau de cel care
infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca
pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei
sau mai multi copii.
Art. 95
Obligatia de
intretinere se stinge, in afara de cazul prevazut in art. 96, prin
moartea debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere.
Art. 96
Mostenitorul
persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a
dat intretinerea fara a avea obligatia legala este tinut, in masura
valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii
minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat
timp cel intretinut este minor.
In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este
solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea
bunurilor mostenite.
Titlul III - Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane
Capitolul 1 - Ocrotirea minorului
Sectiunea I - Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii si minori
Art. 97
Ambii parinti au
aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a
deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori
infiati.
Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.
Art. 98
Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.
Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile
parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in
neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur
drepturile parintesti.
Art. 99
De cate ori se
iveste neintelegere intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor
parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti,
hotaraste, potrivit cu interesul copilului.
Art. 100
Copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca,
ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a
implinit varsta de zece ani, va decide, tinand seama de interesele
copilului.
Art. 101
Parintii sunt
datori sa ingrijeasca de copil. Ei sunt obligati sa creasca copilul,
ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea,
invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu
insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face
folositor colectivitatii.
Art. 102
Autoritatea
tutelara poate da incuviintare copilului, la cererea acestuia, dupa
implinirea varstei de paisprezece ani, sa-si schimbe felul invataturii
ori pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta
pe care o cere desavarsirea invataturii ori pregatirii profesionale.
Art. 103
Parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.
Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca inapoierea este
contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat daca a implinit
varsta de zece ani.
Art. 104
Abrogat. 1)
___________
1) Art. 104 a fost abrogat prin Legea nr. 3/1970, publicata in B.Of. nr. 28 din 28 martie 1970.
Art. 105
Parintii au
dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si
de a-l reprezenta in actele civile pana la data cand el implineste
varsta de paisprezece ani.
Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul exercita
singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu
incuviintarea prealabila a parintilor, spre a-l apara impotriva
abuzurilor din partea celui de-al treilea.
Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi
aplicabile prin asemanare. Cu toate acestea nu se va intocmi inventarul
prevazut in art. 126, in cazul in care copilul nu are alte bunuri decat
cele de uz personal.
Art. 106
Parintele nu are
nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra
bunurilor parintelui in afara de dreptul la mostenire si la
intretinere.
Art. 107
Copilul minor este intretinut de parintii sai.
Daca minorul are un venit propriu, care nu este indestulator,
parintii au obligatia sa asigure conditiile necesare pentru cresterea,
educarea, invatatura si pregatirea sa profesionala.
In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere
datorata de parinti minorului, felul si modalitatile executarii precum
si contributia fiecaruia dintre parinti, se vor stabili de instanta
judecatoreasca cu ascultarea autoritatii tutelare.
Art. 108
Autoritatea
tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu
asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare
la persoana si bunurile copilului.
Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sa viziteze copiii la
locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum acestia
sunt ingrijiti in ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica,
educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, in conformitate cu
telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitatii; la
nevoie, ei vor da indrumarile necesare.
Art. 109
Daca sanatatea
sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de
exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin
neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori daca
educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face
in spirit de devotament fata de Romania, instanta judecatoreasca, la
cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintelui din
drepturile parintesti.
Citarea parintilor si a autoritatii tutelare este obligatorie.
Art. 110
Decaderea din drepturile parintesti nu scuteste pe parinte de indatorirea de a da intretinere copilului.
Art. 111
Autoritatea
tutelara va ingadui parintelui decazut din drepturile parintesti sa
pastreze legaturi personale cu copilul, afara numai daca, prin asemenea
legaturi, cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a
copilului ar fi in primejdie.
Art. 112
Instanta
judecatoreasca va reda parintelui decazut din drepturile parintesti
exercitiul acestor drepturi, daca au incetat imprejurarile care au dus
la decadere, astfel incat, prin redarea acestor drepturi, cresterea,
educarea, invatatura, pregatirea profesionala si interesele
patrimoniale ale copilului nu mai sunt in primejdie.
Sectiunea II - Tutela minorului
Art. 113
In cazul in care
ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile
parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti,
copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti precum, si in cazul
prevazut de art. 85, copilul va fi pus sub tutela.
Art. 114
Tutela se exercita numai in interesul minorului.
Art. 115
Au obligatia ca,
in termen de cel mult cinci zile de la data cand se afla de existenta
unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute in
art. 113, sa instiinteze autoritatea tutelara:
a) persoanele apropiate minorului precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii
unei persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul
deschiderii unei mosteniri;
c) instantele judecatoresti, procuratura si politia cu prilejul
pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;
d) organele administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.
Art. 116
Numirea tutorelui
se face de autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea
acesteia, de catre cei aratati in art. 115.
Art. 117
Nu poate fi tutore:
a) minorul sau cel pus sub interdictie;
b) cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau
civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum
si cel cu rele purtari;
d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
e) cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Cand vreuna din imprejurarile aratate in prezentul articol se iveste in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat.
Art. 118
Cel numit tutore nu poate refuza aceasta sarcina.
Cu toate acestea poate refuza sarcina tutelei:
a) cel care are varsta de saizeci de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;
c) cel care creste sau educa doi sau mai multi copii;
d) cel care exercita a alta tutela sau o curatela;
e) cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului
indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla
bunurile minorului sau din alte motive intemeiate, nu ar putea sa
indeplineasca aceasta sarcina.
Daca vreuna dintre imprejurarile aratate in prezentul articol se
iveste in timpul tutelei, tutorele poate cere sa fie inlocuit.
Art. 119
Autoritatea
tutelara va comunica in scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia
de numire la consiliul popular de la domiciliul minorului.
Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la primirea comunicarii.
Intre timp autoritatea tutelara poate lua masurile provizorii cerute de interesele minorului.
Art. 120
Tutorele care,
fiind in exercitiul atributiilor sale, a cerut inlocuirea este obligat
sa-si exercite aceste atributii pana la rezolvarea cererii sale de
inlocuire.
Art. 121
Tutela este o sarcina gratuita.
Cu toate acestea, autoritatea tutelara, tinand seama de munca
depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a
tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va
depasi zece la suta din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea
tutelara, potrivit imprejurarilor, va putea modifica sau suprima
aceasta remuneratie.
Art. 122
Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Numai cu incuviintarea autoritatii tutelare minorul poate avea o alta locuinta.
Art. 123
Tutorele are obligatia de a ingriji de minor.
El este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si
dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea
profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu
telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.
Art. 124
Tutorele are
obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in
actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de
paisprezece ani.
Dupa implinirea varstei de paisprezece ani minorul isi exercita
drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu
incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva
abuzurilor din partea celor de-al treilea.
Art. 125
Dispozitiile art. 102, 103 si 106 se aplica in mod corespunzator si in cazul tutelei.
Art. 126
Dupa numirea
tutorelui si in prezenta acestuia un delegat al autoritatii tutelare va
verifica la fata locului toate bunurile minorului, intocmind, potrivit
dispozitiilor Codului de procedura civila, un inventar, care va fi
supus aprobarii autoritatii tutelare.
Creantele pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda in
linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui pot fi platite numai cu
aprobarea autoritatii tutelare.
Art. 127
Autoritatea
tutelara va stabili suma anuala necesara pentru intretinerea minorului
si administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit
imprejurarilor, aceasta suma.
Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si
administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia. In
cazul in care veniturile minorului nu sunt indestulatoare, autoritatea
tutelara va dispune vanzarea bunurilor minorului.
Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte
rude care sunt obligati de lege sa-i dea intretinere, autoritatea
tutelara va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru
probleme de munca si ocrotiri sociale 1) sa contribuie la intretinerea
lui.
___________
1) In prezent, Directia de munca si ocrotiri sociale.
Art. 128
Este oprit sa se
incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori
fratii sau surorile tutorelui, de o parte, si minor, de alta.
Art. 129
Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii
tutelare, sa faca valabila instrainarea ori gajarea bunurilor
minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum
si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra.
Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.
Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara prealabila
incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii ori
stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor,
daca valoarea acestora din urma nu depaseste doua sute cincizeci de
lei.
Art. 130
Autoritatea
tutelara va acorda incuviintarea, numai daca actul raspunde unei nevoi
sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor.
Incuviintarea se va da pentru fiecare act in parte.
In caz de vanzare, incuviintarea va arata daca vanzarea se va face prin buna invoiala sau in alt mod.
In toate cazurile, autoritatea tutelara poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani obtinute.
Art. 131
Sumele de bani
care intrec nevoile intretinerii minorului si ale administrarii
bunurilor sale, precum si hartiile de valoare, vor fi depuse, pe numele
minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi
ridicate decat cu incuviintarea autoritatii tutelare.
Tutorele poate depune si sumele necesare intretinerii, tot pe
numele minorului. Acestea se vor trece intr-un cont separat si vor
putea fi ridicate de tutore, fara incuviintarea prevazuta in alineatul
precedent.
Art. 132
Ori de cate ori
se ivesc intre tutore si minor interese contrare, care nu sunt dintre
cele care trebuie sa duca la intocmirea tutorelui, autoritatea tutelara
va numi un curator.
Art. 133
Minorul care a
implinit varsta de paisprezece ani incheie actele juridice cu
incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute in art.
132 si 152 lit. c, cu incuviintarea prealabila a curatorului.
Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte
dintre acelea pe care tutorele nu le poate incheia decat cu
incuviintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si prealabila
incuviintare a acesteia.
Minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.
Art. 134
Tutorele este
dator sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama despre
modul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor
acestuia.
Darea de seama se va prezenta autoritatii tutelare in termen de treizeci de zile de la sfarsitul anului calendaristic.
In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la
cererea autoritatii tutelare, sa dea oricand dari de seama despre felul
cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor
acestuia.
Art. 135
Autoritatea
tutelara va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si
la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si administrarea
bunurilor sale si, daca sunt regulat intocmite si corespund realitatii,
va da descarcare tutorelui.
Art. 136
Autoritatea
tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in
care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor si
bunurile acestuia, dispozitiile art. 108 alin. 2 fiind aplicabile.
Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea
cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de
ocrotire.
Art. 137
Felul
invataturii sau pregatirii profesionale, ce minorul primea la data
numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decat cu
incuviintarea autoritatii tutelare.
Art. 138
Minorul, precum
si toti cei prevazuti in art. 115, pot face plangere autoritatii
tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru
minor.
Tutorele va fi indepartat daca savarseste un abuz, o neglijenta
grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, precum si daca nu
isi indeplineste multumitor sarcina.
Art. 139
Pana la intrarea in functiune a noului tutore autoritatea tutelara va numi un curator.
Art. 140
La incetarea
tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult treizeci de
zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El are
aceeasi indatorire si in caz de indepartare din tutela.
Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate,
dupa caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore.
Art. 141
Dupa predarea
bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea
tutelara va da tutorelui descarcare de gestiunea sa.
Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de
gestiune, acesta raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa.
Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa
ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit
minorului prin culpa sa.
Capitolul 2 - Interdictia
Art. 142
Cel care nu are
discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza
alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie.
Pot fi pusi sub interdictie si minorii.
Art. 143
Interdictia poate fi ceruta de autoritatea tutelara, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
Art. 144
Interdictia se
pronunta de instanta judecatoreasca, cu concluziile procurorului, si
isi produce efectele de la data cand hotararea a ramas definitiva.
ind.ac-o
Dupa ce a ramas definitiva, hotararea se va comunica, fara
intarziere, de catre instanta judecatoreasca ce a pronuntat-o,
instantei locului unde actul de nastere al celui pus sub interdictie a
fost inregistrat, spre a fi transcrisa in registrul anume destinat.
Cand sentinta judecatoriei prin care s-a pronuntat interdictia a
fost atacata cu recurs si acesta a fost respins, instanta de recurs va
face ea insasi comunicarea prevazuta de acest articol, trimitand in
copie dispozitivul sentintei.
Incapacitatea celui pus sub interdictie nu va putea fi opusa
unui al treilea decat de la data transcrierii hotararii, afara numai
daca cel de-al treilea a cunoscut interdictia pe alta cale.
Art. 145
Hotararea de
punere sub interdictie ramasa definitiva va fi comunicata de instanta
judecatoreasca autoritatii tutelare, care va desemna un tutore.
De asemenea, hotararea de punere sub interdictie ramasa
definitiva va fi comunicata medicului sef al comunei, orasului,
municipiului sau al sectorului Bucuresti, pentru ca acesta sa instituie
asupra celui interzis, potrivit instructiunilor Ministerului Sanatatii,
o supraveghere medicala permanenta.
Art. 146
In caz de nevoie
si pana la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea
tutelara va putea numi un curator pentru ingrijirea persoanei si
reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta precum si pentru
administrarea bunurilor.
Art. 147
Regulile
privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de paisprezece
ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura
in care legea nu dispune altfel.
Art. 148
Tutorele celui pus sub interdictie este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.
Art. 149
Tutorele este
dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie, spre a-i grabi
vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata; in acest scop, se vor
intrebuinta veniturile si la nevoie toate bunurile celui pus sub
interdictie.
Autoritatea tutelara, de acord cu serviciul sanitar competent si
tinand seama de imprejurari, va hotari daca cel pus sub interdictie va
fi ingrijit la locuinta lui ori intr-o institutie sanitara.
Art. 150
Minorul care la
data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor, va
ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se
numi tutore. Dispozitiile art. 149 sunt aplicabile si situatiei
prevazute in prezentul alineat.
Daca la data cand minorul devine major el se afla inca sub interdictie, autoritatea tutelara va numi un tutore.
In cazul in care, la data punerii sub interdictie, minorul se afla
sub tutela, autoritatea tutelara va hotari daca fostul tutore al
minorului pastreaza sarcina tutelei sau va numi un nou tutore.
Art. 151
Daca au incetat
cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va
pronunta, ascultand concluziile procurorului, ridicarea sa.
Cererea se va putea face de cel pus sub interdictie, de tutore, precum si de toti cei prevazuti in art. 115.
Hotararea care pronunta ridicarea interdictiei isi produce
efectele de la data cand a ramas definitiva. Ea se va comunica, de
catre instanta judecatoreasca care a pronuntat-o, instantei locului
unde s-a transcris hotararea de punere sub interdictie, spre a fi de
asemenea transcrisa in registrul prevazut de art. 144 si, totodata,
spre a se face, in acelasi registru mentiune despre ridicarea
interdictiei, pe marginea hotararii care a pronuntat interdictia.
Incetarea dreptului de reprezentare a tutorelui nu va putea fi
opusa unui al treilea decat de la data cand, potrivit dispozitiilor
alineatului precedent, a fost facuta mentiune despre ridicarea
interdictiei, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut ridicarea
interdictiei pe alta cale.
Capitolul 3 - Curatela
Art. 152
In afara de alte cazuri prevazute de lege, autoritatea tutelara va putea institui curatela:
a) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati
fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal sa-si
administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii
multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un
reprezentant;
b) daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi
capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentanti, sa ia
masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare;
c) daca, din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau
tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele
persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza;
d) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general;
e) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general.
Art. 153
In cazurile
prevazute in art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere
capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.
Art. 154
Curatela se
poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a
sotului sau, a rudelor, a celor aratati in art. 115, precum si a
tutorelui, in cazul prevazut in art. 152 lit. c. Autoritatea tutelara
poate institui curatela si din oficiu.
Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui
reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi
dat.
Art. 155
In cazurile in care se instituie curatela se aplica regulile de la mandat.
Autoritatea tutelara poate da instructiuni curatorului, in locul
celui reprezentat, in toate cazurile in care acesta din urma nu este in
masura sa o faca.
Art. 156
Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa trei ani de la numire.
Art. 157
Daca au incetat
cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata
de autoritatea tutelara la cererea curatorului a celui reprezentat, a
oricaruia dintre cei prevazuti in art. 115 ori din oficiu.
Capitolul 4 - Autoritatea tutelara
Art. 158
Atributiile de
autoritate tutelara apartin organelor executive si de dispozitie ale
consiliilor comunale, orasenesti, municipale sau de sector al
municipiului Bucuresti2).
__________
2) A se vedea nota de la art. 4.
Art. 159
Autoritatea tutelara competenta este:
a) pentru ocrotirea parinteasca si tutela minorului, cea de la domiciliul minorului;
b) pentru tutela persoanei pusa sub interdictie, cea de la domiciliul acesteia;
c) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit. a sau c, cea de la
domiciliul persoanei reprezentate sau al minorului de paisprezece ani;
d) in cazul prevazut in art. 152 lit. b, fie autoritatea
tutelara de la domiciliul persoanei reprezentate, fie autoritatea
tutelara de la locul unde trebuie luate masurile urgente;
e) pentru curatela prevazuta in art. 152 lit. d sau e, cea de la
ultimul domiciliu din tara al celui lipsa ori celui disparut.
Art. 160
Deciziile
autoritatii tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioara,
care, potrivit legii, exercita atributiile de indrumare si control.
Dispozitii finale
Art. 161
Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 februarie 1954.
Linkuri utile
------------------------------------
Divort
Rolul Avocatului in procesul de divort
Divort Online
Divort. Divortul
Avocat divort
------------------------------------
Poate fi de interes si:
Avocat Romania
Divortul in Romania
Avocat divort
Lege nr. 288/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei
Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei, Legea nr. 396/2006
Lege privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, legea nr. 17/2000, republicata in 2007
Norma
metodologica de aplicare a prevederilor Legii nr. 578/2004 privind
acordarea unui ajutor lunar pentru sotul supravietuitor, 2008
Ghid
metodologic de implementare a standardelor minime obligatorii privind
centrul de pregatire si sprijinire a reintegrarii sau integrarii
copilului in familie, 2006
Ordonanta
de urgenta nr. 97/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.
61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, OUG 97/2007
Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, legea nr. 272/2004
Legea adoptiei, legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
Ordin
nr. 607/2008 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare cu
titlu gratuit a echipamentelor de calcul necesare functionarii
cabinetelor medicilor de familie
Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie
OG
nr. 95/2003, ordonanta privind modificarea si completarea Legii nr.
217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie
Lege
nr. 236/2008 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de
sustinere pentru familia monoparentala
Lege
nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in
vederea cresterii copilului
-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari
juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in
aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea
de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------
Alte reglementari
Termeni juridici, grupare tematica
|
